
U Bouquet
U bouquet c1889 da pittore francese Vittorio Matteo Corcos (1859 – 1933); cunnisciutu per i so opere d'arte di generu chì raffiguranu omi è donne finemente vestiti in i tempi di piacè è di ghjocu.
Questu hè un ritrattu di una ghjovana signora cù capelli di Auburn, purtendu una sita o un vestitu biancu di culore di culore, Cù cinghje croce chì passanu nantu à e so spalle cù un brooch di discu à u centru; In quantu à un pozzu arbulu blu intornu à i bracci è attraversu u so pettu è a cintura.
Sta seduta nantu à un bancu cun una pussibile cima di marmura è una fundazione bluta di legnu chì hè incruciatu cù un mutivu di u rame.
In e so mani chì riposanu nantu à a so volta hè un bouquet di rosi viole, E accantu à ella à ella hè un dirittu hè un assortimentu di rosi bianchi chì riposa in cima di u bancu.
U sfondate hè cumpostu da un drape di affruntà chì si bende in u muru di fondo di i culori variendu chì conforme à i ghjovani tonesi di a pelle.
U bouquet hè un vechju digitali digitali di i masci di u mastri di i Master Reproduzione di una imagina di duminiu publicu chì hè dispunibule cum'è stampa su tela in linea.
Info sottu Derivatu da Wikipedia.org
Vittoriu hè natu da genitori ebrei, Isaac et Giuditta Baquis, in Livornu, è à l'età di 16, Il a obtenu sa formation artistique à l'Accademia di Belle Arti di Firenze sous la tutelle du peintre italien Enrico Pollastrini. (1817 – 1876).
Allora trà 1878 è 1879 il a travaillé sous la direction du peintre italien Domenico Morelli (1826 – 1901) in Napuli; cunnisciutu per a produzzione di pitture storiche è religiose; è chì era cunsideratu cum'è una grande influenza in l'arti di a seconda mità di u 19u seculu.
Vittorio se rend ensuite à Paris où il rencontre le peintre français Léon Bonnat (1833 – 1922), è hà firmatu un cuntrattu cù u Goupil & Cie un rivenditore leader in Francia di u 19u seculu, da quale hà sappiutu cumplementà i so ingressu cum'è pittore di ritratti cù illustrazioni per riviste.
Il fréquenta les cercles du peintre italien Giuseppe De Nittis (consideratu unu di i pittori italiani più impurtanti di u XIXmu seculu); è da 1881 finu à 1886, hà esibitu spessu à u Salone.
In 1886 Vittoriu riturnò in Italia, putativamente à unisce à l'esercitu, e poi si stabilì in Firenze. À quellu tempu si cunverta à u cattolicu è si maritò cù una vedova chjamata Emma Ciabatti.
In Firenze, hà fattu amici in i circoli intellettuale di u tempu, è hà fattu ritratti di u pittore realista talianu Silvestro Lega (1826 – 1895), Poeta talianu Giosue Carducci (1835 – 1907), et le compositeur italien Pietro Mascagni (1863 – 1945).
Dopu 1900, hà scrittu pè a Rivista Fiurentina Il Marzocco.; è hà publicatu un nuvellu in a rivista Fanfulla della Domenica intitulata Mademoiselle Leprince.
In 1904, si n'andò in Potsdam per pintà l'imperatore Guglielmu II (1859 – 1941) è altri membri di a munarchia tedesca.
Durante a Prima Guerra Munniali in 1916, U figliolu di Vittoriu hè mortu in battaglia. Plus tard dans les années 1920, il rejoint le Gruppo Labronico avec les peintres italiens Plinio Nomellini. (1866 – 1943) è Ulvi Liegi (1858 – 1939).
Hà fattu ancu ritratti di Mussolini (Benito Amilcare Andrea Mussolini 1883 – 1945) in 1928; Cuntessa Annina Morosini (1924 – 1965); Cuntessa Nerina Volpi di Misurata; Carducci, Puccini and Mascagni; Regina Amélie di Portugallu è Principessa di Orleans.


